Jan Ullrich – Campionul din umbra

Jan Ullrich s-a nascut pe 2 decembrie 1973 in Rostock – estul Germaniei. Copilaria sa, se aseamana cu cea a lui Lance Armstrong, in sensul ca este de mic parasit de tatal sau.

Ullrich a inceput ciclismul la 9 ani si castiga prima cursa la 11 ani. A fost educat in scoala germana de sport unde este descoperit faptul ca Jan are capacitati fizice extraordinare.

In 1993 devine campion mondial la amatori, asa cum scriam intr-un alt articol, in acelasi an in care Lance Armstrong, devenea campion mondial la profesionisti.

In 1994 Ullrich devine profesionist pentru echipa Telekom si termina al 3-lea campionatele mondiale de contratimp in spatele lui Chris Boardman.

In 1995 devenea campion national de contratimp si la varsta de 21 de ani si vrea sa participle in turul Frantei, insa managerul sau crede ca este prea devreme si nu ii permite acest lucru. La sfarsitul anului Ullrich ia startul in Vuelta insa abandoneaza in etapa a 12-a.

 1996 – Jocul de echipa

1996 este anul in care Jan Ullrich ia startul pentru prima data in turul Frantei, intr-o perioada dominata de spaniolul Miguel Indurain, care adunase deja 5 victorii consecutive in marea bucla.

Telekom isi construiese echipa in jurul danezului Bjarne Riss, deci Ullrich trebuia sa se puna in slujba coechipierului sau pentru a-l duce pe acesta pe o pozitie cat mai buna in Paris.

Etapa a 7-a era una montana, un test important pentru toti si avea sa fie sfarsitul erei Indurain, care are probleme dupa o saptamana rece din tur, si incheie etapa la 4 minute, suferind enorm, corpul sau fiind deshidratat.

Ullrich insa, merge foarte bine si il protejeaza pe Bjarne Riss care purta tricoul galben dupa etapa de contratimp incheiata pe pozitia a doua si dupa victoria de la Sestriere. Foarte multi erau insa de parere ca germanul este mai puternic si daca s-ar fi aflat in echipe diferite, Riss nu ar fi putut purta acel tricou de lider. Ullrich are un character extraordinar si respecta jocurile de echipa, chiar pare multumit cu performanta sa. Visul sau de a concura cu cei mai mari campioni ai ciclismului devenise realitate.

Multi ani mai tarziu Riss marturisea ca s-a dopat in acea editie a turului, insa este considerat in continuare invingator.

1997 – Primul german invingator la Paris

Ullrich incepe turul imbracat in tricoul de campion al Germaniei castigat cu doar cateva zile inainte. De aceasta data managerul Rudy Pevenage, gandise o tactica speciala, luandu-l in calcul si pe Ullrich ca un posibil lider de echipa. Telekom deci juca 2 carti importante: Potentialul lui Ullrich sau puterea campionului en-titre – Bjarne Riss.

Ullrich castiga contratipul, iar in etapa din  Andora este cel mai puternic si isi castiga pozitia de lider in cadrul echipei, dar si mai important tricoul galben in turul Frantei, pe care-l va purta pana la Paris.In contratimp Ullrich il ajunge din urma pe Richard Virenque, punand practic inca 3 minute in clasamentul general. Contratimpul a mai avut un moment interesant, Ullrich a folosit 2 biciclete, una speciala pentru zona de ascensiune, de pe care se da jos in varf, pentru a o schimba cu una speciala pentru viteza. Performanta sa este uluituare in conditiile in care Virenque, termina contratimpul pe pozitia a 2 –a .

O alta etapa cheie a turului era cea de pe Alpe d` Huez, etapa castigata de Marco Pantani, care face o demonstratie de forta, creand un spectacol superb.

Ullrich este singurul care se poate tine aproape de italian, pierzand 46 de secunde pana la final, insa acestea contau foarte putin, deoarece, Pantani se afla la peste 9 minute in clasamentul general, important era faptul ca Ullrich isi marea diferenta fata de adversarii sai.

Pana la Paris, Ullrich, va pune o diferenta uriasa in calsamentul general – peste 9 minute in fata lui Richard Virenque, in timp ce pe locul 3 urca Marco Pantani la peste 14 minute, Ullrich devenind astfel, primul german invingator in marea bucla.

 Mai tarziu Ullrich chiar tinea sa precizeze faptul ca nu l-a abandonat si nici nu l-a tradat pe Riss, danezul recunoscand faptul ca Ullrich era cel mai puternic ciclist al momentului.

1998 – Pretul lipsei de experienta

Toata lumea era uimita de performantele tanarului german, si il vedeau ca pe noul star al ciclismului. Se vorbea chiar ca Ullrich va castiga turul pentru urmatorii 6-7 ani, toate punand o presiune mult prea mare pe umerii lui Jan – dupa victoria din Paris 200 000 de oameni l-au asteptat pe Ullrich in Germania

Prologul turului din 1998 aduce la start un Jan Ullrich cu cateva kg in plus, insa dovedeste ca este foarte puternic. Castiga contratimpul de 58 de km din etapa a 7-a si preia tricoul galben. Totul parea sa mearga spre o a doua victorie a neamtului, insa in prima etapa montana, italianul Marco Pantani ataca, Ullrich nu il urmeaza, deoarece diferenta in clasamentul general era una linistitoare. La finalul etapei Ullrich pierde timp in raport cu italianul, insa este bucuros pentru ca isi recastiga tricoul galben. In urmatoarea etapa Pantani ataca din nou, Ullrich nu este ajutat de niciun coechipier si mai pierde un minut 40 de secunde in fata italianului care incepea sa devina periculos – se apropiase la doar 3 minute in clasamentul general.

In etapa a 15-a, pe o pe o vreme foarte urata, Marco Pantani ataca din nou pe Col du Galibier (penultima catarare a etapei), Ullrich nu poate reactiona si piratul incepe sa-si construiasca un avantaj consistent. Ullrich are probleme foarte mari: intai sparge si apoi sufera si de o criza de hipoglicemie pe ultima catarare, pierzand practic turul. Ajunge la finish in Les Deux Alpes cu o intarziere de 9 minute.

In urmatoarea etapa Ullrich ataca, iar Pantani il urmeaza fara probleme, si vor duce o lupta umar la umar pana la finishul din Albertville, unde Jan castiga la o diferenta de cativa cm.

In contratimpul final germanul trebuia sa-l invinga pe Bobby Julich cu cateva secunde si pe Marco Pantani cu peste 5 minute si jumatate, pentru a putea recastiga tricoul galben. Reuseste sa castige contratimpul insa diferenta nu este suficienta: Pantani face un contratimp foarte bun, limitand pierderile, si termina etapa pe pozitia a 3 a la 2 minute si 35 de secunde in spatele lui Ullrich.

Astfel clasamentul final il aseza pe Marco Pantani pe prima pozitie la 3 minute 21 de Ullrich si la 4 minute si 8 secunde de americanul Bobby Jullich.

1999 – Rege in Spania

Ullrich sustinea ca infrangerea suferita in 1998 s-a datorat lipsei de experienta. Pantani nu lua startul in acest an la turul Frantei si Ullrich era vazut din nou ca principalul favorit. Insa in turul Germaniei, neamtul cade si se loveste cu capul de asfalt, accidentare care il facea indisponibil pentru turul Frantei, care va fi castigat de americanul Lance Armstrong.

Ullrich revine la finalul sezonului in turul Spaniei la o diferenta de peste 4 minute in clasamentul general.

2000 – Revansa?

Ullrich participa la turul Frantei 2000, cu ambitia de a mai castiga o data. Acum il avea ocazia sa isi ia revansa in fata lui Marco Pantani dupa infrangerea din 1998. Insa in prima etapa montana isi da seama ca principalul sau adversar nu este italianul, ci campionul entitre- Lance Armstrong.

Ullrich pierde timp destul de important in munti in fata americanului, care-l va invinge si in contratimpul final, ruinandu-i sperantele la o noua vitorie.

Doua luni mai tarziu Ullrich isi recastiga forma fizica si increderea, invingandu-l pe Armstrong  la olimpiada de la Sydney.

2001 – Farsa

Turul din 2001 reprezenta o noua sansa pentru german sa castige turul Frantei. Are o pregatire foarte buna de iarna, nu mai are probleme cu greutatea si chiar se vorbeste ca forma lui este mult mai buna decat cea din 1997 cand a castigat turul. Participa si la turul Italiei, cursa pe care o foloseste ca pregatire pentru marea bucla.

 In prolog el poarta din nou tricoul de campion al Germaniei, exact ca in 1997, insa raspunsul daca Ullrich poate castiga un nou tur, putea sa vina doar dupa primele etape montane. Aici el este invins cu fiecare ocazie de Armstrong, este sacait iar de ghinioane si cade pe o coborare. Caracterul de campion a lui jan, il determina sa atace in mod repetat pentru a incerca sa intoarca situatia in favoarea sa.

Am numit turul din 2001 “farsa” datorita etapei de pe Alpe d`Huez atunci cand Armstrong s-a prefacut in dificultate iar Ullrich si-a epuizat toti coechipierii in incercarea de a castiga timp, ramanand fara sprijin pe ascensiunea finala, unde Armstrong isi va construi avantajul pentru o noua victorie la Paris. Ullrich incheie turul pentru a 4 –a oara in cariera pe pozitia a 2-a.

2002 – La distanta

Ghinioanele se tin scai de Ullrich si in 2002 se accidenteaza din nou: din dorinta de a obtine o forma cat mai buna, acesta se antreneaza din greu si resimte dureri la genunchi, sufera cateva operatii iar visul sau de a castiga din nou turul Frantei se spulbera.

Ullrich sta departe de curse 15 luni, datorita accidentarii dar si datorita unei suspendari pe care o primeste in urma unui incident cu masina, dupa care este supus la un control al carui rezultat va fi pozitiv la amfetamina. Ullrich primeste o suspendare de doar 6 luni datorita faptului ca nu concursase, fiind accidentat, iar federatia nu a judecat acest caz ca fiind unul de doping.

2003 – Foarte aproape

Dupa suspendare, contractul sau cu T-mobile este reziliat, iar anul 2003 il aduce pe ullrich la startul turului Frantei imbracand tricoul echipei Bianchi, construita in jurul lui Jan de catre mentorul sau Rudy Pevenage.

Ullrich pare mai decis ca niciodata sa-l invinga pe american, insa din nou este urmarit de ghinion. In etapa spre Alpe d`Huez pierde timp pretios, suferind in urma unei infectii cu o bacterie.

Isi va reveni insa in contratimpul de la mijlocul turului si il va invinge pe Lance cu o diferenta foarte mare – peste 1 minut si jumatate. Parea sa fie anul in care putea sa-l aduca pe Armstrong cu picioarele pe pamant si sa-l impiedice sa castige turul pentru a 5-a oara consecutiv.

In ultima etapa montana cei doi erau despartiti de doar 16 secunde, insa Armstrong ataca din nou, cade, iar Ullrich il asteapta sa revina. Este un gest extraordinar pe care il face germanul, care dupa parerea mea nu poate fi comparat cu cel petrecut in 2001, cand Lance, il asteapta pe neamt sa revina dupa ce acesta cade pe coborare. Atunci Armstrong avea o diferenta foarte mare in fata lui Ullrich si avea nevoie de el pentru a putea lucra impreuna ca sa poata castiga cat mai mult timp in raport cu adversarii.

Pana la finalul etapei Armstrong va ataca din nou si va castiga aproape un minut in fata lui Jan, cu tot cu bonificatiile oferite pentru victoria de etapa.

Insa un minut nu parea o diferenta prea mare de recuperat, in contratimpul final, avand in vedere ca germanul castigase aproape dublu opt zile mai devreme. Din nou este lovit de ghinion, pe o ploaie torentiala acesta cade intr-un viraj si din nou ii sunt ruinate sansele pentru o a doua victorie.

Finalul carierei

In 2004 Ullrich nu face un tur foarte bun, nu se poate lupta cu Armstrong, si termina turul pentru prima data in cariera pe o pozitie mai slaba de locul 2. Ullrich nu prinde nici macar podiumul incheind pe locul 4.

In 2005 pare sa fie intr-o forma mai buna si mai decis ca niciodata sa-l invinga pe Armstrong, insa cum ne-am obisnuit…Ullrich este ghinionist - cu o zi inaintea startului, loveste masina echipei si se taie la gat. Acest incident il afecteaza, si pierde timp important inca din prima zi. Pe munte Ullrich merge mult mai bine decat in 2004, insa pierde timp si acum nu numai fata de Armstrong dar si fata de Ivan Basso. Va incheia turul pe pozitia a 3-a in anul in care Lance se va retrage din ciclism.

In 2006 in absenta lui Armstrong, Ullrich spera ca va mai reusi sa castige o data turul Frantei. Pregatirea lui este una buna, ia startul in turul Italiei, unde castiga o etpa de contratimp si tutul parea a fi pregatit pentru o noua vitorie dupa cea din 1997. Insa cu doar o  zi inainte de startul turului se declanseaza un nou scandal de dopaj – operatiunea Puerto, in care sunt implicati mai multi ciclisti, printre care Jan Ullrich si Ivan basso.

Ullrich isi anunta retragerea din ciclism in 2007, dupa o cariera in care a adunat o victorie in turul Spaniei, o vitorie in turul Frantei plus inca 6 clasari pe podium, titluri de campion mondial, olimpic si national plus multe alte victorii.

Caracterul lui Ullrich nu se aseamana cu cel al altor mari campioni, gen Hinaul sau Merckx, el nu este acea “bestie” care are nevoie sa castige fiecare cursa si daca in cariera sa, s-ar fi gandit mai mult la el, probabil ca talentul cu care a fost inzestrat l-ar fi impins spre mult mai multe victorii. De multe ori urmarit de ghinion, vanat de presa si totusi “mult prea” fair-play cu adversarii, Jan a intrat rapid in inimile suporterilor si ramane o persoana foarte apreciata in lumea ciclismului.

Tags: ciclism sosea, jan ullrich